Singurătate…

A mai trecut un an și am mai adăugat o petală în floarea vieții. Petrecerea a fost una frumoasă, cu prieteni dragi strânși la un loc, cu râsete și voie bună. Mi-a fost tare drag să văd cât de bine mă cunosc prietenii mei, prin cadourile pe care mi le-au oferit. E un sentiment minunat și pentru asta le mulțumesc.

După ce totul s-a sfârșit, lumea s-a retras, iar eu, închizând ușa în urma lor, m-am trezit într-o casă goală. Mi-am căutat de lucru, făcând curat și ștergând astfel urmele petrecerii care tocmai se terminase. Am măturat, spălat, dus gunoiul… totul pentru a nu sta locului. Când în sfârșit nu am mai avut nimic de făcut, m-am lăsat să mă afund în canapea. Am închis ochii puțin, am ascultat liniștea din jurul meu și… m-a cuprins cel mai puternic sentiment de singurătate.

E un sentiment foarte ciudat, care te învăluie și îți cuprinde tot corpul, te prinde în strânsoarea lui și îți face sufletul să tremure. E atât de rău, încât simți că toată tristețea lumii s-a adunat într-un loc și a ajuns la tine. Nu e un sentiment care te face să plângi, însă te face să îți rememorezi toată viața și să analizezi toate detaliile ei. te poate duce în pragul unei ușoare nebunii, pe care, dacă nu ești destul de stăpân pe tine, să nu o poți controla prea ușor. Vă spun toate aceste lucruri pentru a ști atunci când vă întâlniți cu el, cum să îl tratați.

Am fost tentată să fac lucruri prostești, pentru că n-am vrut să dau piept cu mine. Am căutat relații pasagere, în care să mă afund și să uit. Știam însă că dacă voi face asta, efectul va fi doar pe termen scurt, iar în final nu voi face decât să ajung în același punct. Au fost câteva zile în care am fost prezentă doar fizic. Mintea mea era plecată în alt univers, analizând mereu viața. Am căutat să mă văd cu prieteni buni, care să îmi mai dea câte un hint despre cum pot trece peste acest moment. Fiecare a avut propria părere, bine argumentată, iar eu i-am ascultat cuminte, punând cap la cap toate informațiile primite. Cu toate astea, tot nu reușeam să fac puzzle-ul până la capăt și simțeam mereu că tot lipsește ceva.

Răspunsul a venit întruna din seri, când stând de vorbă cu cineva care mi-a analizat viața la rece, mi-a dat răspunsul mult așteptat. Ca să îmi pot găsi fericirea și împlinirea, trebuie să mă fac în primul rând pe mine bine. Dacă eu nu sunt bine, înseamnă că există ceva undeva care trebuie schimbat. Iar atunci când voi reuși să schimb acel lucru, stima de sine va crește considerabil și voi putea vindeca și alte probleme. Oare mie de ce mi-a scăpat asta? Atât de simplu, atât de mult adevăr în vorbele acestea și cu toate astea lucrurile ne scapă printre degete.

Tot ce vreau să spun este că schimbarea vine din interior. Atunci când te simți singur, nefericit, debusolat… NU fugi de tine. Pune-te la masă, dă-ți cărțile pe față și stai de vorbă cu tine. Gândește-te ce lucruri nu îți fac plăcere în relația cu tine și vezi ce poți schimba. Începe cu lucruri mici, ce pot avea rezultate rapide și apoi mergi către lucruri mai grele, mai amănunțite și care necesită timp. Îți confirm că fiecare mică victorie pe care o vei avea îți va da un boost de energie și te va face să mergi mai departe pe acest drum. Fiecare lucru schimbat va pune o mare amprentă asupra psihicului tău și te va monta în direcția bună.

Dă-ți în primul rând timp. Nu te aștepta să schimbi lucrurile din prima zi. Iar dacă nu îți iese din prima, nu abandona. Vezi unde ai greșit prima dată și repară. Sunt convinsă că poți. Călătoria vieții tale începe cu primul pas. După aceea, totul vine natural, iar fiecare pas ce va veni va fi din ce în ce mai stabil.

Iar în loc de concluzie, ce vreau să îți spun este că singurătatea nu este un lucru de speriat. Poți fi singur și fericit, atâta timp cât tu… ești bine… cu tine. Atât!

P.S. Dacă vă plac textele mele și vreți să îmi trimiteți un gând bun o puteți face aici și îmi puteți da un like aici.

Photo credit: Hand photo created by tawatchai07 – www.freepik.com