Mamă de 2

A venit minunea! Că doar așa îi pot spune acestui boț de om, care a apărut în viața mea. Și m-a topit…. m-a fermecat și m-a cucerit de la prima privire. Este perfect și respiră perfecțiune prin fiecare por! Inima mea s-a dublat în momentul acesta, împărțind iubire către pisoiul meu cel mare și bulgărașul de aur, după cum îl alintă bunicii paterni.

Când m-am cunoscut cu actualul meu soț, i-am spus încă de la prima întâlnire că eu nu mă voi mai căsători niciodată și nu voi mai face copii. Obișnuiam să râd și să spun că mi-a ieșit prea perfect primul ca să mai încerc să fac încă unul. 🙂 Dar uite cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg și 2 ani mai târziu toate NU-urile mi-au fost demontate, iar azi, la 18:48 a apărut în viața noastră o mogâldeață de om dorită și foarte mult iubită.

Așa cum îmi spune lumea des, sunt o nebună. Nebună că am muncit până în ultima zi a sarcinii. Când am plecat dimineață de acasă, nu m-am gândit nici o clipă că domnișorul a plănuit să apară în viețile noastre fix azi. Am alergat la cumpărături, deși simțeam că parcă nu mă mai țin picioarele așa de bine, am venit repede acasă să termin ce aveam de făcut și am fugit apoi împreună cu soțul să livrăm platourile pentru nunta prietenilor noștri.

La petrecere, am stat ca pe ace și simțeam că nu sunt lucrurile chiar ok, însă am pus asta pe seama oboselii și a căldurii. Am plecat de acolo destul de devreme, iar în drum spre casă ne-am oprit la socrul meu să îi spunem la mulți ani. Pentru că DA, este ziua lui, iar primul lui nepot a vrut să îi ofere cel mai frumos cadou posibil și să apară chiar de ziua lui! O nebunie, nu-i așa?

Am simțit la un moment dat că nu mai pot sta în picioare și am hotărât împreună cu soțul să mergem spre maternitate. Ce credeți? Aveam contracții pentru că micul prinț era nerăbdător să își facă intrarea în această lume. Când ne-a spus doamna doctor că azi nasc, ne-am blocat amândoi. Nici nu știam cum să reacționăm, pentru că noi plecasem la o petrecere și ne-am trezit la maternitate. Vorba aia… de la bal la spital, însă de data asta cu happy ending. Eu am plecat spre sala de nașteri, iar soțul cu mâinile tremurânde s-a apucat să dea mesaje familiei. „Am plecat 2 și ne întoarcem 3″… doar atât a putut scrie de emoție, însă a fost de ajuns ca să facă pe toată lumea să sară în sus de bucurie.

Am stat în operație o oră, timp în care am râs și am făcut glume cu doamnele doctor. La sfârșit mi-am văzut și minunea, care și-a lipit fața de a mea și m-a topit definitiv. Acum pot afirma din toată inima că de azi, SUNT MAMĂ DE 2. ❤️

P.S. Dacă vă plac textele mele și vreți să îmi trimiteți un gând bun o puteți face aici și îmi puteți da un like aici.